Menaj sau bona

Va rog sa aveti rabdarea de a citi pana la sfarsit. Pana acum doi ani ma consideram o femeie implinita. Am un copil, o fiica minunata, casatorita, un nepotel superb, aveam o casa, un serviciu, masina si tot ce mi-am dorit. Am muncit enorm pentru toate astea, singura, sotul meu a murit in 1997 cand fiica mea era inca la liceu. Pe-atunci eu lucram ca vopsitor intrun santier naval. O munca grea pentru o femeie dar de care nu ma puteam lipsi. Provin dintro familie saraca, nu-mi erau de-ajuns necazurile mele, a trebuit sa fac fata si necazurilor familiei mele. Un frate care divorteaza si ramane fara casa, o sora cu un copil dupa ea, care divorteaza si cauta un loc de munca si unde sa se duca toti??? la mine. Eram singura care aveam casa si un loc de munca stabil. Casa insemna o camera de camin cu baie comuna in care am locuit la un moment dat 6 persoane. N-am avut inima sa nu-i primesc. Am trait asa vreme de 3 ani de zile perioada in care a trebuit sa am grija dintrun salariu de toti. Fiica mea plecase la facultate in Bucuresti, cu taxe, chirii si restul. Banii nu mai ajungeau, datoriile erau din ce in ce mai mari singura sansa era sa mai fac cate ceva de unde sa castig un ban. Munceam continuu. . fara concedii fara zile libere. . in concediu munceam ospatar in statiunile de pe litoral, caram marfa din Ungaria si Bulgaria pe care o vindeam la servici. Salariile fratilor mei erau mizerabile iar fiica mea trebuia sa termine scoala cu orice chip. Abia dupa 3 ani m-am eliberat, toata lumea si-a luat zborul, fiica mea a terminat facultatea, a gasit repede de lucru (lucreaza ca economist) si am inceput sa ne facem si noi in sfarsit planuri de viitor. Ne-am hotarat sa ne cumparam o casa. Intre timp mergeam din datorie in datorie. . imprumutasem bani de la camatari, cu dobanzi exorbitante, nu puteam dormi noaptea de grija, cu toate astea am mai facut un credit si ne-am luat casa mult visata. Ani la rand am avut in fiecare vara butic in statiune, insa atunci cand iei bani cu camata nu ai nici un spor. Dar cu toate astea nu-mi pierdusem deloc speranta. Credeam intro viata mai buna pentru mine si fiica mea. Doar sunt nascuta in zodia leului. . !!! In 2004 am participat la un concurs pentru postul de tehnician si am reusit. Aveam o munca mai usoara acum. Dar drumul continua sa fie greu, alte credite, alti camatari. De-aici incep greselile mele. . trebuia sa ma opresc in a imprumuta bani. Dar apartamentul era o darapanatura, aveam nevoie de o masina sa-mi car marfa, aveam nevoie de mobila. . etc. . si credite peste credite, nopti fara somn, grija disperata a zilei de maine. Am incercat tot ce-a fost omeneste posibil fara sa fac compromisuri, in limita decentei si a bunului-simt, fara sa mint sau sa insel. Am vrut sa fiu un om cinstit un exemplu pentru copilul meu si chiar si pentru cei care ma cunosc. Dar am pierdut. !! Am vandut casa dar nu am reusit sa achit toate datoriile. Mi-am lasat copilul pe drumuri. Fiica mea s-a casatorit intre timp, dar locuieste cu socrii, eu m-am fost in stare sa-i ofer nimic. Toata munca mea, toate eforturile mele, tot zbuciumul meu a fost in zadar. . ma simt vinovata fata de ea si fata de mine. Se spune ca un om a trait daca a lasat ceva in urma lui. Eu simt ca nu mai am timp sa fac ceva. Am doar 47 de ani dar cred ca am pierdut ultimul tren. Sper sa ma insel si viata sa-mi mai dea o sansa. Acum locuiesc cu un barbat care ma face sa ma simt in fiecare clipa o ratata doar pentru faptul ca locuiesc in casa lui, nu pot sa ma intorc la camin, mi-e rusine, putini sunt cei care imi cunosc adevarata situatie. Salariul abia imi ajunge si mai am inca datorii la banci. Poate va tot intrebati ce vreau de fapt! Vreau sa ma ajutati sa gasesc o familie de oameni cumsecade, pentru care sa fac menaj sau bona la un copilas, contra cazare si masa si un salariu decent din care sa-mi pot achita datoriile. Vreau sa-mi castig muncind fiecare bucatica de paine fara sa duc povara gandului ca as fi o greutate in spatele cuiva.
Sunt o persoana energica, harnica, o buna gospodina, curata. Pentru referinte (daca va fi cazul!!) puteti suna la aproape oricare din birourile societatii pentru care lucrez. Ma cunoaste multa lume si cum inca mai am incredere in oameni cred ca se vor gasi cativa care sa dea detalii despre mine, asa cum sunt eu.
Cu speranta in suflet ca veti citi mesajul meu, este prima oara dupa mult timp cand ma voi duce sa dorm linistita. Va multumesc pentru rabdare. Va doresc o viata buna si linistita!