Ne incurajam copiii dar care este limita pe care nu trebuie s-o depasim pentru a nu exagera?
In urma cu putina vreme am avut o disputa cu una dintre cumnatele mele care are un baietel de 6 ani. Acesta este extrem de rasfatat, este incurajat si laudat pentru orice nimic. Ii sunt tolerate multe greseli si foarte des toarna "gogosi". Vroiam sa stiu parerea unui specialist cu privire la acest comportament si care este limita dintre incurajare pertinenta a unui copil si exagerare. Sunt interesata de raspuns cu atat mai mult cu cat in curand o sa am si eu un bebe si timpul zboara de nici n-o sa-mi dau seama cand ajunge la cativa ani.
Va multumesc,
Daniela L.
Raspunsul specialistului
Incurajarile reprezinta un factor extrem de benefic pentru dezvoltarea psihosociala a copiilor. Acestea ofera incredere in sine ajutand la consolidarea stimei de sine si a dezvoltarii armonioase a viitorului adult.
Insa, pentru ca acestea sa aiba acest efect, trebuie supuse atentiei si greselile, in sensul ca, atunci cand copilul face o greseala, trebuie sa ii oferiti un exemplu bun de cum ar fi trebuit procedat in situatia respectiva si sa il incurajati sa procedeze in acest mod, data viitoare.
Copiilor trebuie sa li se dea acest exemplu ca parere personala sau sfat ce ar trebui urmat si incurajati sa ia decizia pe care o considera cea mai buna. In acest mod se transfera responsabilitatea asupra lor si le subliniati faptul ca aveti incredere in abilitatea lor de a lua decizii, oferindu-le totodata si un exemplu de urmat.
Copii trebuie incurajati sa fie sinceri, sa fie responsabili, sa isi tina promisiunile, sa-si dezvolte propriile pareri, sa fie ascultatori, sa fie politicosi, sa invete, sa iubeasca, sa isi exprime emotiile, sa isi ajute semenii, sa se descurce singuri iar atunci cand nu pot face asta, sa ceara ajutor, si multe altele. Copii trebuie sa stie ca sunt capabili de toate acestea. De aceea, trebuie indrumati sa descopere aceste lucruri in ei insisi. A va incuraja copii nu poate aduce cu sine efecte negative, cu exceptia cazului in care cele incurajate sunt comportamentele negative.
De asemenea, este necesar sa se faca o diferenta intre incurajare si acceptarea oricarui tip de comportament. Incurajarea, inteleasa ca suport emotional, comporta o dimensiune activa, solicitand implicarea parintilor. Acceptare oricarui tip de comportament, are, dimpotriva, o dimensiune pasiva si totodata urmari negative. Pentru realizarea sa implicarea parintilor nu este necesara, ci, din contra, aceasta denota o lipsa de implicare din partea acestora.
Termenul de “libertate” este, de asemenea, inteles in moduri diferite: pe de o parte, “eu pot sa fac ce vreau fara sa ma intereseze urmarile faptelor mele”, iar pe de alta, “eu fac ce vreau si imi asum responsabilitatea pentru faptele mele.” Parintii trebuie sa ii ofere copilului un grad de libertate in acord cu varsta acestuia si sa ii explice ca aceasta implica automat si asumarea unei responsabilitati atat fata de propria persoana, cat si fata de cei din jur.
Ana Maria Nataletu, Terapeut Sistemic Cuplu-Familie-Copil
Website: Ana Maria Nataletu pe MedicPentruTine.ro
Alte subiecte
Copil atasat de mama
Fetita mea nu mai vrea sa stea cu bona
Copil rasfatat de o bona fara autoritate?
Relatia dintre bona si copil mult prea stransa
Cum influenteaza povestile citite seara dezvoltarea emotionala a copiilor?
Bona, copilul si olita
Calea copilului de la exagerare la minciuna
Cat de nociv este televizorul pentru copii? Ce emisiuni sunt recomandate si care este timpul optim petrecut in fata televizorului?
Copilul este foarte agitat. Are prea multa energie? Cum il poate linisti bona?
Copilul meu vorbeste urat. Cum sa procedez sa-l fac sa renunte la acest obicei?
Copil retras, stresat de prezenta bonei. De ce? Cum sa reactionez?
